CAP. 13. ELEMENTE SPECIALE
13.1. Meta-Elementele
Scopul elementelor meta este de oferi
informaţii despre conţinutul documentului web. Mai poartă numele
de metadate, adică sunt date care descriu alte date.
Sunt marcate prin tag-ul <META>, nu
necesită tag de închidere, iar folosirea lor este opţională.
Într-un document web pot fi incluse un număr nelimitat de astfel de
elemente.
Aceste elemente pot fi incluse numai în
interiorul secţiunii <HEAD> a unui document web.
Deşi oferă informaţii relevante
pentru browser şi pentru motoarele de căutare, descriind
conţinutul documentului web, acestea nu sunt afişate de către
browsere.
Cele mai importante atribute ale acestui element
sunt:
|
Atribut |
Valoare |
Descriere |
|
name |
author description keywords generator revised others |
- autorul documentului - descrierea documentului - cuvinte cheie - programul cu care a fost generat codul - data ultimei actualizări (eventual
şi autorul) - etc. |
|
http-equiv |
content-type expires refresh set-cookie |
- tipul şi setul de caractere - data şi ora la care expiră
documentul - specifică timpul şi un alt URL ce va
fi încărcat - setează numele şi valoarea pentru
cookie-uri |
Caracteristic acestui element este faptul că
fiecare cuprinde o pereche de atribute.
Astfel, descrierea unui document web se poate
realiza folosind următoarea sintaxă:
<META
NAME="description" CONTENT="conţinut">
Definirea cuvintelor cheie, utilă pentru unele
motoare de căutare, se poate realiza folosind următoarea
sintaxă:
<META
NAME="keywords" CONTENT="aici înşiruiţi cuvinte cheie
relevante despre conţinutul documentului web separate prin
virgulă">
Datorită abuzurilor unor webmasteri, prin
repetarea în mod exagerat a unor cuvinte cheie, multe din motoarele de
căutare existente astăzi au încetat să mai considere relevantă
informaţia cuprinsă în această secţiune şi se
axează pe analiza conţinutului documentului.
În cazul în care doriţi să
redirecţionaţi vizitatorii unei pagini către o altă
pagină în mod automat, se foloseşte atributul HTTP-EQUIV cu
valoarea refresh, în următoarea
sintaxă:
<META HTTP-EQUIV="refresh"
CONTENT="timp; URL=pagina_noua.html">
Variabila timp
specifică timpul (în secunde) după care va fi încărcat noul URL
specificat în variabila pagina_noua.html.
Atenţie la folosirea ghilimelelor care cuprind întregul conţinut
al atributului CONTENT şi la
punctul şi virgula care separă cele două variabile.
Este recomandat ca pentru utilizatorii cu browsere
din vechile generaţii care nu fac refresh în mod automat să
adăugaţi un link în secţiunea <BODY> a documentului,
astfel încât vizitatorii să poată fi redirecţionaţi manual
către o altă pagină web.
Pentru a insera
informaţii despre tipul de document web (valoarea prestabilită a
acestuia este text/html)
şi despre setul de caractere utilizat în document, se atribuie valoarea content-type atributului HTTP-EQUIV, iar variabilele asociate
atributului CONTENT vor
conţine respectivele informaţii în următoare sintaxă:
<META HTTP-EQUIV="content-type"
CONTENT="text/html; charset=windows-1250">
Setul de caractere windows-1250
conţine setul de caractere utilizat în Europa Centrală şi de Est
(Belarus, Croaţia, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia,
Slovenia).
13.2.
Inserarea comentariilor
În multe situaţii este
necesară inserarea de comentarii încodul sursă al unui document web.
Astfel de comentarii sunt ignorate de către browser. Puteţi folosi
comentariile pentru a explica codul scris la un moment dat, ceea ce v-ar putea
ajuta ulterior, în cazul în care doriţi să modificaţi codul.
De asemenea, în interiorul comentariilor
pot fi stocate informaţii specifice pentru anumite programe, care nu vor
fi vizibile pentru utilizatori dat vor fi totuşi interpretate de
programele respective. O practică des întâlnită este de a insera
scripturile Javascript ;i elementele de stil în interiorul comentariilor,
astfel încât browserele care nu recunoscul respectivele elemente să nu le
afişeze.
Tag-urile care definesc un comentariu
sunt <!-- şi respectiv -->.
Comentariile pot fi plasate oriunde în
interiorul unui document web.
Sintaxa uzuală este de forma:
<!-- În această secţiune este
cuprins un comentariu -->.
Notă: Vă recomand să
folosiţi totuşi cu măsură comentariile în interiorul unui
document web deoarece, ca orice alt element, măreşte dimensiunea
fişierului HTML ceea ce duce, implicit, la un timp mai mare de
încărcare în browser.
13.3. Aplicaţie
practică
Pentru a exemplifica cele
prezentate anterior, vom crea un
fişier test13.html ce va avea următorul conţinut:
<HTML>
<HEAD>
<META
HTTP-EQUIV="refresh" CONTENT="5;URL=test13b.html">
<!-- Dupa cum
observati, am inlocuit variabila timp cu 5 (ceea ce semnifica 5 secunde) si
variabila pagina_noua.html cu test13b.html -->
<META
HTTP-EQUIV="content-type" CONTENT="text/html;
charset=windows-1250">
<!-- Am specificat
tipul de document HTML si setul de caractere folosit utilizat pentru Europa
Centrala si de Est -->
<META
NAME="description" CONTENT="Pagina web ce prezinta exemple de
folosire a unor elemente speciale HTML">
<!-- Am inserat o
descriere pe scurt a continutului documentului -->
<META
NAME="keywords" CONTENT="HTML, web, refresh, meta, comentariu,
exemplu">
<!-- Am adaugat
cateva cuvinte cheie despartite prin virgula -->
</HEAD>
<BODY>
<P>Peste 5
secunde veti fi directionat catre pagina <A HREF="test13b.html">test13b.html</A>.
<!-- Pentru
browserele care nu suporta REFRESH, am adaugat link-ul respectiv -->
<BR>Daca nu
sunteti redirectionat, va rugam sa dati click pe link.</P>
</BODY>
</HTML>
Rezultatul afişat în browser-ul IE va fi
următorul:

Fişierul test13b.html are următorul
conţinut:
<HTML>
<BODY>
<P>Dati click
pe urmatorul link pentru a reveni in pagina anterioara <A
HREF="test13.html">test13.html</A></P>
</BODY>
</HTML>
Rezultatul afişat în browser-ul IE va fi
următorul:

CAP. 14. INTRODUCERE ÎN CSS
14.1. Ce înseamnă CSS?
CSS (Cascading
Style Sheets) sau foi de stil în cascadă,
reprezintă un mecanism simplu de a adăuga elemente de stil (tipuri de
caractere, culori, aliniere, spaţiere etc.) unui document web.
Tag-urile HTML au avut iniţial rolul de defini
conţinutul unui document, de a face distincţia între titlul unui
paragraf (definit prin tag-urile <Hn>),
conţinutul paragrafului (definit prin tag-ul <P>), tabele (definite
prin tag-ul <TABLE>) etc. Aspectul şi modul de afişare al unui site cădeau în
sarcina browserului, fără a fi folosite niciun fel de tag-uri de
formatare.
Dar cum cele două principale browsere –
Internet Explorer şi Netscape Navigator – au continuat să adauge noi
tag-uri şi atribute limbajului HTML original, a devenit tot mai dificil
să creezi un site în care conţinutul documentului HTML să fie
clar separat de modul său de prezentare.
Pentru a rezolva această problemă,
consorţiul W3C, responsabil de standardizarea specificaţiilor HTML, a
creat stilurile şi le-a adăugat specificaţiilor HTML 4.0.
În prezent, marea majoritate a browserelor
suportă CSS.
14.2. Prioritate în cascadă
CSS specifică o schemă a
priorităţilor pentru a determina care regulă de stil are prioritate
atunci când există mai multe reguli aplicate aceluiaşi element. Este
vorba de aşa-numita prioritate în
cascadă, prioritatea fiind calculată conform anumitor reguli,
astfel încât rezultat să fie predictibil.
Informaţiile de stil pot fi prezentate sub diferite
forme, astfel putem deosebi:
-
stiluri inline, definite în interiorul unui element HTML
-
foi de stil interne, definite în interiorul elementului <HEAD>
-
foi de stil externe, definite într-un fişier cu extensia .css
Prioritatea cea mai mare o are stilul inline,
după care, din punctul de vedere al priorităţii, urmează
stilul definit în interiorul elementului <HEAD> şi, în cele din
urmă, stilul din foia externă. Prin urmare, o definire a stilului
inline va prevala în faţa stilului intern care, la rândul său, va
prevala în faţa stilului extern.
14.3. Folosirea stilurilor
Sintaxa CSS este alcatuită din trei
părţi: un selector, o proprietate şi o valoare, în
următorul format:
selector { proprietate:
valoare}
Selectorul este reprezentat de elementul (tag-ul)
cărui doriţi să-i aplicaţi un anumit stil, proprietatea
este atributul pe care doriţi să-l schimbaţi şi fiecare
proprietate poate lua o anumită valoare. Propritatea şi valoarea sunt
separate de două puncte (:) şi sunt încadrate de acolade {}. De exemplu:
body {color: blue}
Dacă doriţi să modificaţi mai
multe proprietăţi aceluiaşi element, trebuie să
separaţi fiecare proprietate cu punct şi virgulă (;). Exemplul
de mai jos arată cum să definiţi un paragraf aliniat pe centrul
paginii iar textului i se aplică culoarea roşie:
p {text-align: center; color:
red}
Pentru a evidenţia mai bine
proprietăţile definitie de stil, puteţi scrie fiecare
proprietate pe câte un rând, ca în exemplul următor:
p {
text-align: center;
color: red
}
De asemenea, ca şi în HTML, pentru a putea
introduce şi explicaţii ce pot fi utile ulterior, în CSS pot fi
inserate comentarii ce vor fi ignorate de către browser. Comentariile
încep cu (/*) şi se încheie cu (*/), ca în exemplul următor:
/* Acesta este un comentariu
*/
14.4. Cum se inserează o foaie de stil
Când un browser citeşte o foaie de stil, va
aplica documentului formatările specificate în foia respectivă. În
funcţie de forma în care sunt prezentate informaţiile de stil,
inserarea acestora într-un document web se poate efectua în trei moduri:
a) astfel, pentru inserarea unei foi de stil
externe, ideală când stilul se va aplica mai multor pagini, trebuie
folosit tag-ul <LINK> în fiecare pagină ce urmează să
folosească stilul respectiv. Atributele obligatorii pentru tag-ul
<LINK> sunt REL cu valoarea “stylesheet”, TYPE cu valoarea “text/css” şi
HREF
care are ca valoare adresa URL a fişierului care conţine foaia de
stil.
Acest tag se amplasează în secţiunea HEAD
a paginii web cu următoarea sintaxă:
<HEAD>
<LINK REL="stylesheet"
TYPE="text/css" HREF="nume_fişier.css">
</HEAD>
În aceste condiţii, browserul va citi foia de
stil din fişierul nume_fişier.css
şi va formata documentul în mod corespunzător.
O foaie de stil poate fi scrisă în orice editor
de text. Fişierul nu trebuie sa conţină vreun tag HTML şi
trebuie salvat cu extensia .css.
b) o foaie de stil internă ar trebui
folosită atunci când există un singur document cu un stil propriu.
Foaia de stil internă se defineşte în secţiunea HEAD folosind
tagul <STYLE> astfel:
<HEAD>
<STYLE
TYPE="text/css">
h1
{color: blue}
p
{margin-left: 20px}
body
{background-image: url("fundal.gif")}
</STYLE>
</HEAD>
Browserul va citi acum stilurile, aşa cum au
fost definite, şi va formata documentul în conformitate cu acestea.
Notă: În mod normal un
browser ignoră tag-urile necunoscute. Acest lucru înseamnă că
browserele mai vechi, care nu suportă stiluri, vor ignora tag-ul
<STYLE>, dar vor afişa conţinutul acestuia, cuprins între
tag-ul de început şi cel de încheiere, sub formă de text. Pentru a
preîntâmpina acest neajuns, este recomandabil să includeţi
conţinutul în interiorul unui comentariu, ca în exemplul de mai jos:
<HEAD>
<STYLE
TYPE="text/css">
<!--
h1
{color: blue}
p
{margin-left: 20px}
body
{background-image: url("fundal.gif")}
-->
</STYLE>
</HEAD>
c) în final, dacă doriţi să
folosiţi un stil inline, va trebui să folosiţi atributul style în interiorul tag-ului
respectiv. Este o metodă folosită mai ales atunci când un stil
urmează să fie aplicat unei singure apariţii a unui element.
Atributul style poate
conţine orice caracteristică CSS. Exemplul următor arată
cum se poate schimba culoarea şi stilul fontului folosit într-un paragraf,
fără a mai apela la tag-urile <FONT> cu atributul color şi <B>:
<p style="color:red;
font-weight:bold"> Acesta este un paragraf
în care textul va fi de culoare roşie şi scris cu caractere
îngroşate</p>
Nu voi insista asupra foilor de stil, o prezentare
amănunţită a acestora urmând să facă subiectul unui
viitor ghid.
CAP. 15. CONSIDERAŢII
GENERALE DESPRE DESIGN ŞI ASPECT
Este simplu să faci o pagină
web, dar este important să faci o pagină web bună. De ce afirm că este simplu să faci o
pagină web? Pentru că oricine are un editor HTML de tipul WYSIWYG (WhatYou See Is What You Get) poate realiza
o pagină web fără a fi nevoit să înţeleagă
complexitatea unei pagini web privită ca un întreg.
În acest capitol vom face o scurtă
trecere în revistă a aspectelor ce determină realizarea unei pagini
web bune şi a problemelor cu care v-aţi putea confrunta.
15.1. Diferenţe dintre
un document web şi unul tipărit
În
contrast cu un document tipărit, un document web este ceva complet
diferit. În acest caz, designerul are prea puţin control asupra felului în
care este afişată o pagină, întrucât acest lucru depinde în mare
măsură de browserul web folosit. Deşi frustrant, a face o
pagină web să fie afişată la fel în diferite browsere este
un lucru extraordinar, constituind o provocare pentru majoritatea
webdesignerilor.
Când
creează un site, un webdesigner trebuie să ţină cont de
următoarele:
Cu
un număr atât de mare de variabile de care depinde afişarea unei
pagini web, nu este posibil întotdeauna ca o pagină web să fie
afişată în mod identic pe două calculatoare diferite. Şi,
aşa cum am precizat şi anterior, acest lucru constituie o adevarată
provocare pentru webdesigneri.
În
orice caz, trebuie să ţineţi cont ca un site nu este făcut
pentru voi sau pentru şeful vostru. Numai pentru că există o
introducere făcută în Flash pe un site nu înseamnă că
trebuie să aveţi şi voi o introducere similară.
Un
site trebuie creat în funcţie de publică ţintă căruia
i se adresează. Aceştia pot fi clienţi sau potenţiali
clienţi. Un bun webdesigner îşi priveşte rezultatul muncii prin
ochii unui potenţial client.
De
exemplu, dacă concepeţi un site adresat persoanelor mai în
vârstă, trebuie să aveţi grijă să oferiţi
site-ului un aspect simplu, uşor de urmărit, cu fonturi puţin
mai mari decât de obicei.
Trebuie
să analizaţi cu regularitate statisticile referitoare la site pentru
a vedea ce browsere sunt folosite de majoritatea vizitatorilor, ce sisteme de
operare folosesc, dacă folosesc platforma Javascript de la Sun, sau
dacă au activate anumite controale ActiveX. Pentru a obţine astfel de
informaţii puteţi folosi fie scripturile proprii, fie înscrieţi
propriul site într-unul dintre site-urile de analiză existente pe Internet
(de exemplu www.trafic.ro sau www.statistics.ro).
15.2. Mărimea
optimă a unei paginii web şi optimizarea ei
Optimizarea
paginilor web este unul din aspectele cele importante ale webdesignului. O
pagină web optimizată se încarcă mult mai repede pe calculatorul
vizitatorului şi astfel informaţia ajunge mult mai repede la
ţintă. Paginile care se încarcă greu, şi aici facem
referire la paginile care se încarcă în mai mult de 10 secunde, sau care
au o introducere facută în Flash, pot duce la pierderea unei
părţi dintre vizitatori, în special a celor care nu au
suficientă răbdare. Nimic nu-i împiedică să apese unul din
butoanele Back sau Close Window. Cu toate acestea,
introducerile create în Flash oferă şi avantaje prin faptul că
pot fi foarte atractive din punct de vedere vizual şi oferă
posibilitatea folosirii unor meniu interactive.
Pentru
a stabili mărimea optimă a unei pagini web trebuie să aveţi
în vedere cei patru factori care influenţează încărcarea într-un
browser:
·
mărimea fişierului care conţine
codul HTML
·
lăţimea de bandă a conexiunii
vizitatorilor
·
viteza procesorului serverului care
găzdueişte pagina web
·
complexitatea paginii web
Din
moment ce nu puteţi interveni asupra conexiunii vizitatorilor, trebuie
să vă ocupaţi de ceilalţi factori. Astfel, încercaţi
să găzduiţi pagina web un server foarte rapid, optimizaţi
pagina web prin “curăţarea” codului HTML de elementele redundante, de
grafica excesivă, de elementele multimedia care nu sunt strict necesare
etc. ceea ce va avea ca rezultat micşorarea dimensiunii fişierului
sursă.
Dacă
este vorba despre un site care se adresează tuturor categoriilor de
utilizatori, atunci mărimea fiecărei pagini web nu trebuie să
depăşească 75 kb.
Astfel, veţi avea garanţia că fiecare pagină se
încarcă în doar câteva secunde.
La
calcularea mărimii unei pagini web se iau în calcul nu numai fişierul
HTML, ci şi toate elementele grafice şi multimedia folosite, inclusiv
imaginile de fundal, inclusiv scripturile Javascript externe (fişiere cu
extensia .js), inclusiv foile de stil (fişiere cu extensia .css),
scripturi PHP etc.
15.3. Structura şi
aspectul unui site
Structura
directoarelor trebuie să fie logică şi să reflecte aspectul
propriului site.
Un
site poate începe ca o simplă pagină web, se poate dezvolta într-un
set de câteva pagini, iar în timp, în funcţie de cât de importantă
doriţi să fie prezenţa voastră pe Internet, poate ajunge
chiar şi la sute de pagini. Coordonarea unui număr mare de pagini
poate fi un lucru extrem de dificil mai ales dacă nu se lucrează
într-un mod coerent de la început.
Astfel,
trebuie evitat amestecul tuturor fişierelor într-un singur director, fiind
necesară gruparea lor în funcţie de caracteristicile similare.
De
exemplu, toate imaginile incluse într-un site trebuie grupate într-un director
separat, cum ar fi imagini. Acesta,
la rândul său, se poate împărţi în subdirectoare cu denumiri
sugestive: pictograme, butoane sau fundaluri.
În
mod similar pot fi separate şi fişierele de alt tip, cum ar fi cele
Javascript, PHP sau ASP, care pot fi incluse în directoare cu nume sugestive.
Denumirea
dată unui director sau subdirector depinde numai de voi şi, chiar dacă
este consumatoare de timp, cu siguranţă va ajuta la înţelegerea
structurii site-ului de către oricine va dori să-i aducă
modificări.
Referitor
la aspect, trebuie ţinut cont de faptul că o pagină web începe
în colţul din stânga sus şi se poate întinde oricât spre dreapta sau
în jos. Acesta face să poată fi infinit de lată şi de
lungă.

Este
recomandabil ca o pagină să nu necesite derulare spre dreapta, de
aceea, înainte de a publica o pagină web pe Internet, trebuie testat modul
în care se comportă în funcţie de diferite rezoluţii ale
monitorului.
Dintre
acestea, cele mai uzuale sunt:
15.4. Combinarea culorilor
Alegerea
combinaţiei de culori potrivite este esenţială pentru orice
site. Aceasta trebuie să reflecte, pe cât de mult posibil, conţinutul
site-ului. O bună combinaţie de culori poate deschide drumul spre
succes, în vreme ce una aleasă în mod nefericit poate duce la eşecul
unui site.
Asiguraţi-vă
că alegeţi într-un mod chibzuit combinaţia de culori care
să se potrivească temei site-ului. Aceste culori trebuie să fie
complementare culorilor folosite pentru logo-ul ales sau în contrast cu acesta,
tocmai pentru a-l evidenţia.
Reţineţi
că efectul unei singure colori se schimbă, uneori chiar dramatic,
când este folosită în combinaţie cu alte culori.
De
exemplu, culoarea roşie este
evitată de obicei de site-urile ce oferă informaţii financiare,
în vreme ce combinaţiile de albastru
şi gri au fost întotdeauna o
bună alegere pentru site-urile profesionale.
15.5. Tipurile de caractere
folosite
Dacă
simţiţi un impuls irezistibil să folosiţi un tip de
caracter (font) incredibil de aspectuos sau unul care reproduce scrisul de
mână, sfatul meu este să vă reţineţi un astfel de
impuls.
Una
dintre multitudinea de variabile din webdesign o constituie şi
disponibilitatea unor anumite fonturi pe computerele vizitatorilor.
De
exemplu, dacă folosiţi pentru afişarea textului un font ce se
găseşte în computerul vostru, cum ar fi Palatino, dar acesta nu se găseşte şi în computerul
unui vizitator, browserul va înlocui fontul respectiv cu altul implicit, cum ar
fi Times New Roman sau Arial. Acest lucru va avea drept
consecinţă schimbarea drastică a aspectului paginii afişate
şi toată străduinţa voastră pentru realizarea unui
site atractiv va rămâne fără rezultat.
Pentru
o maximă compatibilitate a tipurilor de caractere între diverşi
utilizatori şi diverse browsere, sunt recomandate trei familii de fonturi:
Arial, Verdana, Geneva, Helvetica, Sans-serif
Times, Times New Roman, Georgia, Serif
Courier, Courier New, Monospace
Evident,
există şi metode de a folosi fonturi deosebite într-o pagină
web. Cea mai simplă dintre acestea este de a transforma textul respectiv
într-o imagine, folosind o serie de programe adecvate. Dar, cum totul are un
preţ, acesta va contribui la creşterea dimensiunii paginii web
şi, implicit, la o încărcare mai lentă.
Am
tot amintit de diversitatea browserelor existente. Nu vă opreşte
nimeni să descărcaţi o copie a fiecăruia dintre ele, mai
ales că sunt gratuite, şi să le instalaţi în propriul
computer. Astfel veţi putea testa propriul site pe câteva dintre cele mai
folosite browsere (Internet Explore, Netscape Navigator, Mozilla Firefox,
Opera).
Legat
de Netscape Navigator vă informez că este oficial “mort”, începând cu 1 martie 2008 nu se mai acordă niciun fel de suport pentru
niciuna dintre versiuni şi nu vor mai fi realizate alte versiuni noi
(sursa http://archive.netscape.com/).
CAP. 16. PUBLICAREA UNUI SITE
16.1.
Alegerea gazdei
În
cazul în care acest ghid şi-a atins scopul şi aţi reuşit
să deprindeţi cele mai importante noţiuni legate de limbajul
HTML, înseamnă că deja puteţi crea un site.
Dar asta nu e totul. Un site, pentru
a-şi atinge scopul pentru care a fost creat, mai trebui să fie
publicat.
Tot ce vă mai rămâne de
făcut este să găsiţi un server gazdă, unul gratuit
pentru început, unde să postaţi site-ul. Cel mai simplu mod este
să căutaţi pe Google site-urile care oferă găzduire
gratuită.
Dintre acestea vă recomandăm www.dap.ro.
16.2.
Crearea contului
Primul
pas constă în crearea unui cont.
Pentru
că modul de creare a unui cont diferă de la un site la altul, pentru
exemplificare vom folosi site-ul www.dap.ro.

Am
ales ca denumire (nume utilizator) ghid_html@yahoo.com

După
efectuarea tuturor paşilor de înregistrare şi introducerea datelor
personale, veţi primi un cod de activare la adresa de mail pe care
aţi specificat-o.

16.3. Publicarea site-ului
După
activarea contului va trebui să comandaţi un pachet de găzduire.
În cazul de faţă am ales unul gratuit:


În
acest moment, dând click pe link-ul GRATUIT, vom avea acces la panoul de
administrare care, printre altele, oferă facilitatea unui Manager de Fişiere ce vă
permite să încărcaţi propriile fişiere pe serverul xhost.
Este
momentul să începeţi crearea paginilor (în cazul în care nu aţi
creat deja o variantă off-line a site-ului pe propriul PC). Este indicat
să aveţi două copii ale documentului. O copie trebuie să
fie pe serverul gazdei iar a doua pe computerul personal, astfel încât
problemele cauzate de căderile de curent sau pierderea conexiunii la
internet să nu vă afecteze munca.
În
continuare, urmând recomandările din capitolul precedent, va trebui
să creaţi un director pe hard disk pentru a stoca documentele HTML,
imaginile, sunetele, precum şi celelalte elemente pe care doriţi
să le includeţi în paginile web.
Pagina
principală trebuie denumită "index.html", majoritatea serverelor fiind setate să
recunoască pagina principală după această denumire. În
cazul în care "index.html" nu funcţionează ca pagină
principală, contactaţi persoana care administrează server-ul
şi întrebaţi-l ce denumire implicită are setată server-ul
pentru a recunoaşte pagina principală (de ex. index.htm, main.html
etc.).
Cea
mai bună experienţă în webdesign o veţi căpăta
navigând pe Internet. Puteţi salva o copie completă a site-urilor
care vă reţin atenţia şi le puteţi studia codul
sursă pentru a analiza (nu copia)
modul în care au fost făcute.
Vă
doresc mult succes!